Alegerile europene din 9 iunie vor marca, mai mult ca niciodat�, un puternic val europopulist �i euroextremist; euroscepticismul va cre�te, de�i era deja prezent în Parlamentul European, fie �i la cote mai reduse.

Indiferent c� vorbim de populism sau extremism, la alegerile europene partide extremiste î�i vor îndrepta �inta nu numai spre „elitele politice corupte” ci �i c�tre Bruxelles, ca entitate bun� de demonizat, cerând "repatrierea" competen�elor sau o voce na�ional� mai puternic�. Este o pozi�ie ipocrit�, c�ci statele deja au o voce la Bruxelles - în institu�iile UE - �i depinde doar de ele cât de strategic �i-o exercit� comparativ �i cu resursele na�ionale. Pe aceast� aversiune fa�� de un presupus monstru legislativ transna�ional se muleaz� o eventual� platform� comun� pentru alegerile europene pentru partidele eurosceptice, cu parfum populist sau extremist.

Cert este c� populi�tii �i extremi�tii nu ar avea atâta succes dac� a noastr� clas� politic� european� „mainstream”, fie ea de stânga, dreapta, sau cu nuan�e centriste, ar r�spunde mai bine crizei prin care trece Uniunea European�. Aceast� criz� nu e una doar a identitã�ii, ci una prin care trec �i alte mari blocuri ale lumii, una de reconfigurare pentru a fi competitiv în viitorul apropiat. E o criz� economic�, dar �i social� �i structural�; diferen�a fa�� de alte ��ri mari sau blocuri comerciale e c� UE are resursele de a transforma criza în oportunitate �i de a se înt�ri.

Criza nu �i-a consumat înc� toate efectele, iar clasa politic� actual� trebuie s� în�eleag� faptul c� trebuie la rândul ei s� se restarteze, modelele anterioare nemaifiind de actualitate. Populi�tii sunt expresia concuren�ei, prin comunicare simpl� �i percutant�, în arena politic�. Ce fac ei de fapt? Pun degetul foarte bine pe ran�, f�r� s� aib� �i un medicament, ci doar un pansament de moment.

Sub presiunea populi�tilor �i extremi�tilor, dac� e s� înv���m din lec�iile istoriei, nu trebuie cedat, iar proiectul UE trebuie s� devin� �i mai ambi�ios, mersul înapoi nu e o solu�ie. Sigur, comunicarea unui proiect federal, unor State Unite ale Europei, trebuie s� fie mult mai inteligent�, �i s� scoat� în fa�� comunicatorii cei mai clari, empatici �i în acela�i timp fermi. Altfel, edificiul se va scufunda, c�ci tirul la adresa "elitelor corupte" �i Bruxelles-ului va continua, în lipsa unei g�rzi pretoriene a proiectului european.

Ȋn ceea ce prive�te cet��enii statelor membre, ei nu manifest� un euroscepticism hard, �i în niciun caz unul în doze egale. Mai degrab� poate fi vorba de un euroscepticism "soft" c�ci Uniunea European� e un mecanism al proiectelor încete �i sigure, or cet��enii nu prea mai au r�bdare. Sigur, criza a sc�zut încrederea în UE, dar întrebarea e dac� stai �i la�i lucrurile a�a sau î�i suflecile mânecile �i te apuci de treab�, lucru valabil atât pentru clasa politic�, dar �i pentru cet��eni.

Dac� ne uit�m la România, românii în continuare sunt mai optimi�ti (decât media european�) în ceea ce prive�te viitorul UE, chiar dac� exist� o sc�dere marcant� a euroentuziasmului. Acest lucru are mai multe cauze, �i totul porne�te de la a�tept�rile noastre cu privire la UE: bani, libertate de circula�ie �i munc�, influen�� la Bruxelles. Fiind dezam�giri la toate aceste capitole, e normal s� scad� entuziasmul.

Tema banilor europeni va r�mâne pe agend�, iar cea a libert��ii de mi�care va disp�rea. Ȋn ceea ce prive�te o voce mai puternic� la Bruxelles, r�mâne de v�zut dac� aceasta va putea fi jucat� moderat sau va merge spre o nuan�� mai na�ionalist�: „las� c� vede Bruxelles-ul cine suntem noi” sau „s� ne mai lase Comisia European� în pace”.

Românii au trecut de la euroentuzia�ti la euroreali�ti, urm�torul pas fiind, dac� nu gestion�m rela�ia Bruxelles-Bucure�ti bine, un euroscepticism, ra�ional (bazat pe argumente concrete) respectiv ira�ional (bazat pe porniri instinctive �i frustr�ri). S� sper�m c� a noastr� clas� politic� va avea în�elepciunea s� gestioneze rela�ia cu Bruxelles-ul cum se cuvine.