Păi, nu domnul Vladimir Zelenski a promis, în faţa aleşilor neamului din Casa Poporului, că va proteja minoritatea românească din Ucraina şi l-a mai asigurat pe un înalt demnitar român poposit, deunăzi, la Kiev, că românii de pe la Cernăuţi şi din Basarabia de sud se vor bucura de aceleaşi drepturi, proteguire şi atent tratament ca şi ucrainenii de sub oblăduirea României?

Şi ce dacă a zis!? Verba volant… Şi românii uitaţi prin Ucraina este musai a fi… ucrainizaţi. Că, în mintea comediantului preşedinte – între timp, după ce şi noi l-am crezut un erou fără de prihană luptând cu sălbaticul urs de la Kremlin, ne-am lămurit că nu este vreun Che Guevara, că este un actor care joacă într-o piesă, este adevărat, tragică, regizată de alţii – Ucraina este numai şi numai a ucrainenilor (viziune rasistă) şi de respect pentru dezinteresatul ajutor dat creştineşte şi de polonezi, şi de români, şi de slovaci nici vorbă, ca şi cum ar fi obligaţi să-l dea.

O aroganţă la care Bogdan Aurescu a emis un comunicat de presă soft (cică n-a fost consultată Comisia de la Veneţia, că „este regretabil faptul că legea a fost adoptată în absenţa unei consultări adecvate a reprezentanţilor comunităţii române” şi alte regrete retorice), iar domnul Marcel Ciolacu, hop şi el, Kievul nu se ţine de cuvânt. Cu alte vorbe, hai s-o lăsăm cum a căzut banul, că ucrainenii sunt bătuţi de soartă, hăcuiţi de bezmeticul război al lui Putin, că, fiind creştini, să întoarcem şi obrazul celălalt fără ca să batem obrazul gros al Kievului.

Şi ar fi cazul, chiar dacă sunt ucişi de demenţa lui Putin – aş putea fi acuzat de cinism şi de impardonabilă pornire necreştină -, să le amintim vecinilor ucraineni că va veni un moment al răsplătirii gestului nostru de omenie prin retrocedarea pământurilor furate acum optzeci de ani şi mai bine de hoardele sălbăticite ale Krasnaia Armia. Că o nedreptate istorică, vorba unui om politic deştept din „perfidul Albion”, de acum un veac, nu poate dura o veşnicie. Dar Kievul ultranaţionalist, sunt convins, nu este în stare să priceapă acest ADEVĂR.

Bun, suntem alături de ucraineni, cu omenia noastră în aceste clipe de un sfâşietor tragism, însă este necesar, imperios necesar, să le amintim cu fiecare zi care trece că ne sunt datori. Şi că, dacă se vor spăla de păcatul lui Stalin, le vom fi vecini de bună credinţă. Totuşi, îndoi-m-aş.