Teme principale
- Actualitati
- Anchete
- Interviuri
- Vox populi
- Politic
- Social
- Economic
- Cultura.Invatamant
- Caleidoscop national
- Panoramic sportiv
- Divertisment
- TV ARTPRESS
Prima paginã (PDF)
Newsletter
Aboneaza-te pentru a primi buletinul de stiri prin email
17.01.2013 00:18
VIDEO-INTERVIU
„Sã þinem pixul în poziþie de luptã”

Interviu în exclusivitate
cu poetul și jurnalistul Lucian Avramescu
Alina Mavrodin Vasiliu: Este Ziua Culturii Naþionale, o serbãm la Târgoviºte cu un om excepþional, i-am citit poeziile, îi citim editorialele în Jurnalul Naþional. Nu puteam pierde ocazia sã vorbim cu jurnalistul Lucian Avramescu.
Lucian Avramescu: Salut oamenii din aceastã zonã minunatã pe care o cunosc din tinereþe, adicã o cunosc de-o veºnicie ºi-un pic. M-am simþit întotdeauna acasã aici, eu fiind din Prahova, dar vecinãtãþile noastre de peste gard fac ºi alãturãri de suflet. M-am simþit întotdeauna bine aici, am prieteni aici, am colege jurnaliste frumoase ºi vioaie aici. ªi mai e ºi Ziua lui Eminescu azi.
„Eminescu – terfelit de argați culturali bãsiști”
Rep.: E ºi Ziua lui Eminescu, nu e puþin lucru într-o vreme când cei care au distrus aceastã þarã ºi care luptã din greu sã distrugã ºi cultura naþionalã se ocupã vârtos cu distrugerea lui Mihai Eminescu, ca ºi cum acest lucru s-ar putea întâmpla. Aici este o baricadã a presei în Dâmboviþa, Trustul Artpress, ce a mai rãmas din el dupã prigoana PDL-istã, întrucât televiziunea TV Artpress, cea mai tare din Târgoviºte, ne-a fost spulberatã. Însã suntem cu Jurnal de Dâmboviþa, cotidianul ai cãrui jurnali ºti au strigat pentru prima oarã în România „Jos cenzura! Salvaþi cultura!”. Se întâmpla în 2010, când fosta putere PDL-istã desfiinþa instituþiile de culturã din Târgoviºte, douã instituþii emblematice pentru Târgoviºte, Filarmonica „Muntenia” ºi Teatrul „Tony Bulandra”. Oamenii de culturã, directorii acestor instituþii, au fost prigoniþi pentru cã nu erau politruci, iar jurnaliºtii ca ºi noi, care au luptat ca aceste lucruri sã nu se întâmple, au suportat prigoana cruntã PDL-istã care a lãsat urme foarte adânci. Iatã cum s-au scris câteva pagini din aceastã culturã dâmboviþeanã. Suntem aici ca sã ne amintim ºi de lucrurile acestea, nu-i aºa, mai cu seamã cã sunt în nota editorialelor dumneavoastrã.
L.A.: Stimatã colegã, îmi dau seama cã ºi pentru dvs, ca ºi pentru mine, lucrurile acestea sunt mai apropiate de ceea ce ni s-a întâmplat. Nu aº vrea sã le reiau în aceastã zi, a culturii române, decât într-o uºoarã notã de regret în amintire. Aþi pomenit de Eminescu, terfelit în zilele noastre de niºte argaþi culturali bãsiºti. Aº fi crezut cã lucrurile astea nu se mai petrec, dar iatã cã se petrec ºi reînvie mereu, partea urâtã din noi iese mai degrabã la suprafaþã decât ies lucrurile frumoase. Dar Eminescu nu a fost înjurat numai azi, ºi nu numai de culturalnicii PDL-iºti, a fost înjurat de când a existat. Eu evocam acele versuri, acea replicã urâtã care a ieºit de sub condeiul lui Macedonski, când Eminescu la 33 de ani, pierzându-ºi minþile, trecea la balamuc. „Un ins pretins poet acum/ Pãºi pe cel mai jalnic drum/ L-aº plânge dacã-n balamuc/ Destinul lui n-ar fi mai bun”. Pãi când s-a scris aºa în vremea lui Eminescu, sã nu ne mirãm cã scrie ºi Patapievici. El a avut acest blestem, l-a cãrat dupã el ºi dupã moarte, l-a cãrat ºi l-a diseminat ºi în zonele exegeþilor, chiar ºi ce scrie Cãlinescu cã Eminescu nu este român. Am recitit de curând viaþa lui Eminescu scrisã magistral de George Cãlinescu ºi sunt vreo 15 origini posibile ale lui Eminescu. Unii au scris cã este suedez, unii au scris cã este de origine rusã, cã ar fi turc, polonez, i-au gãsit niºte unchi în zona Cracoviei. Orice era, doar român nu era Eminescu.
Rep.: Nu cumva a suportat prigoana poetul Mihai Eminescu din cauza jurnalistului Mihai Eminescu? Vorbim despre atitudinea sa criticã la adresa puterii de atunci.
L.A.: În cei ºapte ani, parcã ºapte ani a fost la „Timpul”, când îºi blestema zilele cã este ziarist ºi scria singur ziarul, zicea: „aºtept telegramele Havas, n-ar mai veni ºi scrie-mi-ar numele pe mormânt”. Jurnalismul lui este cea mai teribilã radiografie a guvernãrii din acei ºapte ani. Întâmplarea face ca aceste, nu îngãdui eu comparaþia, dar mã trag ºi eu din Eminescu, aºa cum vã trageþi ºi dvs ºi ne tragem cu toþii, fiecare suntem o bucãþicã din Eminescu...
Rep.: ªi mi-aþi anticipat întrebarea. Jurnalismul dvs?
L.A.: Cei ºapte ani comprimaþi în ultimele trei volume de ciorne sunt o radiografiere, o pozã tãioasã aº zice, nemiloasã aº zice, a ceea ce se întâmplã ºi s-a întâmplat în viaþa politicã româneascã în perioada pe care o numim cu toþii regimul de tristã faimã Bãsescu.
„Sper ca prietenul meu Adrian Țuțuianu
sã rãmânã un om curat și corect”
Rep.: De ce aþi ales aceastã cale a atitudinii ºi nu aþi dat la pace cu duºmanul?
L.A.: Pentru cã nu mi-e în fire. În 1989 am fãcut într-o Casa Scânteii pustie primul ziar în care am scris „Jos Comunismul! Jos Ceauºescu!”. Nu ºtiam dacã o sã supravieþuiesc acestui moment. Ceauºescu încã era, nu ºtiam unde, nu ºtiam cã e pe la dvs, pe aici. Dar mi-am asumat aceastã poveste cu niºte oameni de pe stradã ºi am jurat atunci cã nu o sã mai intru în politicã, într-un partid, ºi o sã-mi pãstrez dreptul de a scrie, pentru cã am trãit în cenzurã. Primii mei ani de gazetãrie s-au consumat în acea perioadã, eu nu sunt virgin jurnalistic, aºa cum sunt mulþi acum care au scris numai dupã revoluþie. Eu am fost niºte ani de zile la ziarul judeþean din Vâlcea, apoi am fost la Scânteia Tineretului, trei ani am condus suplimentul literar al Scânteii Tineretului pânã în 1989, dar am fãcut ºi primul ziar în Casa Scânteii, „Tineretul liber”, cu niºte oameni de pe stradã ºi câþiva tipografi pe care i-am adus de acasã ºi mi-am asumat aceastã poveste. De atunci mi-am jurat sã nu mã mai supun decât gândirii mele, conºtiinþei mele, gândesc bine sau rãu, aºa gândesc. Dacã oamenii mã cred sau nu mã cred, este judecata cititorului, dar nu mai scriu sub comanda nimãnui. Sunt un om cu pãrul alb acum ºi îmi pãstrez pânã voi muri acest jurãmânt faþã de mine, rostit în noaptea aia în care am scos primul ziar în Casa Scânteii, „Tineretul liber”, pe prima paginã cu tricolorul gãurit ºi când se trãgea. Acela a fost momentul de rãzbunare faþã de mine, de testament faþã de copiii mei ºi nu mi-am mai îngãduit laºitãþi. Mi s-a propus sã fiu directorul general al televiziunii, mi s-a propus sã fiu director general la Radio, mi s-a propus sã iau agenþia de ºtiri...
Rep.. În timpul PDL-ului?
L.A.: Nu, nu în timpul PDL-ului. În timpul PDL-ului am fost chemat sã ne împrietenim, dar am refuzat orice alãturãri, pentru cã am simþit cã este prea multã porcãrie acolo, prea mult furt din banul naþional, prea multã degringoladã nenorocitã, prea multã hoþie ticãloasã care a întrecut orice margini. Toate guvernele au mai ciordit, dar astea au prãduit totul. Înþeleg de la Adrian Þuþuianu, preºedintele Consiliului Judeþean Dâmboviþa, care mi-e prieten mai vechi ºi unul dintre politicienii pe care îl respect ºi îl preþuiesc ºi mã simt apropiat de el, pentru cã îl simt un om curat. Eu aºa îl cunosc ºi aºa sper sã rãmânã. Înþeleg cã a preluat un judeþ care nu mai are nici un sfanþ, decât nu ºtiu câte miliarde datorii. Cine a fãcut aceste datorii? Cei pe care îi acuzaþi cã au dãrâmat cultura. Au dãrâmat economia, au furat tot.
Rep.: Noi i-am acuzat cã furau, iar ei, în replicã, au dãrâmat cultura. Au dãrâmat toate lucrurile frumoase la care þineam.
L.A.: Eu sunt pe cale sã mã aprind ºi nu vreau.
Rep.: Sã nu vã aprindeþi, dar nu se poate sã nu se aprindã Lucian Avramescu, pentru cã este ºi poet ºi scrie poezii de dragoste. Aþi vãzut cã v-am oferit ºi eu albumul meu „Poveºti de dragoste”. ªi eu sunt de meserie îndrãgostitã ºi când am ieºit în Piaþa Publicã cu steagul ºi strigam, ºi protestam, ba am acceptat sã vorbesc ºi la mitingul USL-ului, am simþit cã trebuie sã spun ceva, cã nu mi-a dat Dumnezeu gurã ºi cuvânt ºi minte ºi suflet ca sã tac ºi sã mã complac într-o mocirlã politicã care face atâtea deservicii interesului public.
L.A.: Din pãcate, foarte mulþi oameni din branºa noastrã au pactizat mult prea uºor cu dracul, sã zic aºa, ºi nu numesc un drac anume, pentru cã au fost mai mulþi draci. E unul mai mãricel totuºi acum, dar au pactizat uºor ºi s-au vândut mult prea ieftin în anii ãºtia în care nu ar mai trebui sã se vândã nimeni.
„Uitați dle președinte, cultura și politica”
Rep.: Iatã cã într-un singur trup cu doi ochi minunaþi încape ºi condeiul de poet, dar ºi cel viguros de jurnalist. Nu a bãgat Lucian Avramescu pixul în teacã, aºa ca sã-i fie mai bine pentru opera actualã ºi postumã, dimpotrivã ºi l-a folosit viguros ca jurnalist ºi ca poet îndrãgostit de tot ce este frumos. ªi, bineînþeles, ce este mai frumos pe lume decât femeia?
L.A.: V-am dedicat toate odele de pe pãmânt în cãrþile mele de poezie. Rep.: Un mesaj pentru dâmboviþenii care vor citi „Bunã seara, iubito” ºi nu numai. L.A.: Sã-mi asculte cele douã CDuri, „Bunã seara, iubito” ºi „Poeme pe zãpadã” – poezii inedite, cu atmosfera muzicalã creatã de nepotul meu, Alexandru Tomescu, violonist cu Stradivarius ºi violonistul care are cel puþin 50 de premii internaþionale, violonistul care atunci când am fost în Filipine cu grupul de presã care îl însoþea pe preºedintele þãrii, era Iliescu pe atunci, în pagina întâi a ziarelor, jumãtate din paginã era cu portretul lui Alexandru Tomescu, „marele violonist din Europa vine din nou în Filipine” ºi pe pagina a treia, jos, într-o ºtire de patru rânduri scria cã vine preºedintele României. ªi m-am dus la Iliescu ºi i-am spus, „Uitaþi dle preºedinte, cultura ºi politica”.
„Sã ținem pixul și sabia în poziție de luptã”
Rep.: Au românii, dâmboviþenii, motive sã stea liniºtiþi, sã doarmã liniºtiþi cã gata, s-a fãcut schimbarea, ºi de-acum democraþia nu mai este în pericol? Sau trebuie sã luptãm în continuare ºi ca jurnaliºti, ºi ca artiºti, ca oameni ai cetãþii?
L.A.: Ziceaþi sã nu bãgãm pixul în teacã sau sabia în teacã, sã stãm cu ea, dacã e posibil, într-o poziþie care sã indice mereu capacitatea de a lupta ºi mãcar de a apãra ceea ce este sfânt în þara asta.
Rep.: M-aþi întrebat când v-am oferit CD-ul meu „Poveºti de dragoste” dacã mai cânt. Eu mai cânt, dar ca ºi dvs, sã zic aºa, pãstrând proporþiile, am dezertat puþin din muzica uºoarã pentru cã este cam uºuraticã acum, dupã pãrerea mea, ºi þin ºi eu în presa localã tot un fel de „jurnal de dezertor”, dar de dezertor din muzicã uºuraticã, ºi de om care stau pe baricada presei, ca sã o întãresc.
L.A.: Aþi cântat, vã rog sã încântaþi în continuare.
Rep.: Iar dvs. sã rãmâneþi cu „Jurnalul de dezertor” la Jurnalul Naþional.
L.A.: La Jurnalul Naþional ºi la A.M. Press, pentru cã mai mult decât la Jurnalul Naþional public la agenþia mea de ºtiri, pe site-ul ampress.
Rep.: O îmbrãþiºare pentru dâmboviþeni la Ziua Culturii Naþionale, cu poetul versurilor de dragoste, Lucian Avramescu. Vã mulþumim! Citiþi-l, sunt minunate.
Alina Mavrodin Vasiliu || [email protected]
Comentarii
sau
Adaugã comentariul tãu daca nu ai cont facebook
Din aceeaºi categorie
Ediþie specialã - invitat Dan Luca, președintele PSD Bruxelles„Sunt împotriva intrãrii PDL-iºtilor în USL”
Ediþie specialã - invitat Ion Pârgaru
Ediþie specialã - invitat Ionuþ Sãvoiu
Ediþie specialã - invitat Ion Pârgaru
Ediþie specialã - invitat Zisu Stanciu
Ediþie specialã - invitat Ionuþ Sãvoiu
Ediþie specialã - invitat Sorin Roºca Stãnescu
Ediþie specialã - invitat Ion Pârgaru
Ediþie specialã - invitat Vasile Horga
Editorial
Rãsucire iohannistã cu... sticlã spartã

Domnia sa preºedintele României Klaus Werner Iohannis este neamþ ca obârºie etnicã. ªi, de la un neamþ te aºtepþi sã fie exact, nu-i aºa, ca un neamþ precis, ca un „Mercedes”. Dar Domnia sa Klaus Werner Iohannis este neamþ de-al nostru, de pe malul Cibinului, aºa cã s-a molipsit de unele metehne mioritice. Asta e.
Deunãzi a apãrut mãreþ, nu pentru cã ar avea vreun metru ºi optzeci de centimetri, ci, pur... [citeºte tot...]
Posta redactiei: fii jurnalist !
Fii jurnalist, introdu propriile tale stiri, fotografii, scrisori deschise, sesizari in sectiunea dedicata postei redactiei.
Ce anume iti poate strica fosa septica ecologica
