Au românii expresia paremiologică cu tâlc. Cică „frica păzește pepenii”. Și al cărui tâlc se poate aplica în sens geopolitic și la ce se petrece acum pe cele două mari teatre de război, în Ucraina și în Israel. La peste un an și jumătate de la războiul lui Putin declanșat împotriva Kievului… nazist (!), și la aproape două luni de la agresiunea teroristă a Hamas în „Țara sfântă”, și Moscova, și Washingtonul, și Beijingul pare-se că au început să realizeze că o escaladare a celor două conflicte ar putea duce la aruncarea în luptă a armelor nucleare, finalul fiind dispariția vieții pe Pământ, au trecut Rubiconul înapoi, pentru o vreme și cu toate că încă se mai trage și pe malurile Niprului și în Gaza, se caută o cale către pace.

Până și Teheranul fundamentalist islamic, care era pornit năvalnic, pe mâna Hamas și Hezbollah, să steargă de pe fața Pământului Israelul, s-a cam răzgândit pe chestia asta. Doar Erdogan a rămas să mai bată apa-n piuă dorind/ prezicând lichidarea, în curând, a aceleași țări (Omul de la Ankara ori și-a pierdut uzul rațiunii, ori și se vrea cu orice preț noul padișah al Orientului Mijlociu, sau, cum s-ar spune, se bagă singur în seamă dacă, în afară de Putin, altcineva nu-l mai ia în serios),  iar „Dragonul roșu” chiar nu are chef să intre în război cu nimeni, ținându-și flăcările-n gușă, vine, deci, de înțelegem acum zicerea aia paremiologică românească. 

Frica (de moartea atomică) păzește pepenii (existențele chiar și a marilor puteri” ale mapamondului). Și a se lua seama, cu toată seriozitatea, la ceea ce s-a întâmplat, fără să fie o întâmplare câtuși de puțin, în San Francisco, la Summitul Forumului de Cooperare Economică Asia-Pacific.

(va urma)