Este cert că herr Klaus Werner Iohannis, încă un an de zile de acum încolo şezător în primul fotoliu al ţării de la Cotroceni, şi-a tras sufletul vreo două mandate după obositoarea funcţie de burgermeister la Hermannstadt/Sibiu, devenit şi primul globetrotter, adicătelea, turist în jurul planetei, al vaterland România.

Şi după câte-mi aduc aminte, am mai făcut trimitere, într-un editorial, la acest hobby al lui herr Klaus, apropo de lunga deplasare prezidenţială transatlantică până, hăt, hăt!, America de Sud, de unde s-a întors aşa cum a plecat, cu mâinile goale. Ah, da, o mână era ocupată cu mâna, una din cele două, ale primei doamne Carmen care, a se vedea, ar vrea, cu obstinaţie, să mai fie o cochetă adolescentă. Pe chestia asta modiştii şi psihologii au câteva chestii de spus. Noi nu ne băgăm că nu suntem de specialitate.

Dar n-am mai fi făcut ziceri pe tema „întâiului turist al ţării” – cum îl taxează unii prin pârdalnica mass-media de pe meleagul mioritic – dacă nu am fi aflat că şi, bântuitor cu consoarta de mână prin „continentul negru”, s-a întors cum s-a dus, cu mâna goală, deci, vaterland România, care – na, asta-i adevărul istoric pe bune! – pe vremea când Nea Nicu dădea şi el fuga prin lumea largă, aducea patriei nu „impresii de călătorie”, ci uriaşe beneficii, nişte pieţe de desfacere pentru produsele româneşti, nişte mine de cărbune şi terenuri petrolifere prin Statele Unite şi Libia, şi diamante din buricul Africii, şi multe, multe altele de începuseră unii tari şi mari pe Terra să intre în gânduri şi să ne poarte sâmbetele.

(N.B. Între timp, guvernanţii democrato-capitalişti de după 1989, le-au pierdut pe mâna lor moartă, de-a rămas România cu buzele umflate şi buzunarele rupte). Oricum, hai să nu mai fim de-alde Gică Contra, ci mândri că i-am plătit „solului prezidenţial” aeroplanul particular super lux, full-option, că doar nu era să se ducă la safari cu un amărât de avion de linie. Obrazul subţire prezidenţial cu cheltuială (a românilor) se ţine, nu-i aşa?