România fiind parte a Uniunii Europene, cu o parte întru „suveranitatea comunitară”, dictându-i-se şi interele sultanatului bruxellez, riscă ca din STAT UNITAR, INDEPENDENT ŞI SUVERAN să-şi schimbe statusul într-unul de regiune cu unele teritorii… dăruite, la ordin, euroregiunilor vecine. Nu mi-am propus să înspăimânt pe nimeni.

Atrag atenţia şi, aşa cum am mai făcut-o, trag un disperat semnal de alarmă. Unde ne sunt bărbaţii de stat patrioţi? Ia-i de unde nu-s. Poate să-i împrumutăm la nevoie, ca acum, de la polonezi, de la unguri, de la cehi. Dincolo de glumă, primejdia, da, pândeşte după fiecare cult al României.

Şi ceea ce este de neînţeles priveşte lipsa (din trădare, ori din laşitate, sau din iresponsabilitate?) unui PROIECT de ŢARĂ vizând status quo-ul actual (refacerea României Mari rămâne în deziderat) şi dăinuirea STATULUI ROMÂN, la Parlament (Casa Poporului), şi la Palatul Cotroceni.

Aşadar, la 105 ani de la înfăptuirea României Mari, aşteptăm momentul istoric prielnic al DREPTĂŢII ISTORICE… ROMÂNIA MARE REDIVIVA. Şi la 105 ani de la Marea Unire, TRĂIASCĂ ROMÂNIA ETERNĂ!