Revenind, haideţi să vedem care au fost capetele de atac/lovire ale ogivei nucleare mediatice putiniste. De pildă, pentru ca „operaţiunea militară specială” din Ucraina să înceteze, ţarul neobolşevic a pus o condiţie: Statele Unite şi alte ţări să nu mai furnizeze armament Kievului. Cu alte cuvinte, tâlharul ar vrea ca victima să nu ceară ajutor nimănui şi să se lase şi prădată, şi ucisă.

O, nu, cică Rusia ar fi fost atacată de Ucraina... neonazistă! Este clar, ţarul are şi mentalitate, şi apucături... neohitleriste/neostaliniste. Apoi, ameninţarea Rusiei la adresa ţărilor membre ale NATO este imaginară (aserţiunea liniştitoare a fost agrementată de un subtil surâs sinistru şi de un dans nervos al labelor de la picioare care, de altfel, s-a produs pe tot parcursul interviului).

Şi, obsesiv, vedeţi, „operaţiunea militară specială” nu şi-a atins încă scopul care nu este altul decât… denazificarea Ucrainei. Ce ar însemna asta? Iată un scurt comentariu în viziunea halucinantă a ţarului: „înseamnă interzicerea tuturor tipurilor de mişcări neonaziste. Trebuie să scăpăm de aceşti oameni care menţin acest concept şi susţin această practică şi încearcă să o păstreze”. Halucinant, nu? Sună a vâjâit de super-rachetă intercontinentală nucleară „Sarmat”.

Să decodificăm: pentru ţarul neobolşevic/neohitlerist, de altminteri, neonazismul bântuie în UE/NATO, ca atare, „trebuie să scăpăm” de cei care, acum, au sărit în ajutorul Ucrainei. Spuneam că s-a avântat şi într-un excurs istoric declanşat de o bizară întrebare a lui Carlson cum că dacă ar fi bine să ne reîntoarcem la graniţele din Europa de la… 1654.

Adică, la graniţele stabilite de Pacea Westfalică de la 1648 după răvăşiorul şi continentalul „Război de 30 de ani”? Ne-am lămurit că yankeul a cam încurcat – din necunoaştere sau nu – şi că trimiterea era spre Ucraina cazacilor caporojeni care la Pereiaslav, în 1654, încheie un tratat de unire prin care ţarul a fost declarat protector al „Hetmanatului căzăcesc”. Şi de aici stăpânul de la Kremlin s-a lansat în nişte delirante consideraţii istorice luând-o de la întemeierea Rusiei Kievene în secolul al IX-lea pentru a justifica dreptul Moscovei de reluare în stăpânire a Ucrainei.

(Va urma)