14.03.2023 00:20

Moscovei îi este frică de... limba română (I)

Moscovei îi este frică de... limba română (I)
Galerie foto

Când, deunăzi, în Parlamentul Republicii Moldova, s-a iscat o hărmălaie care s-a lăsat și cu bătaie, pe chestia alungării, pe bună dreptate, din Constituție a prevederii de inspirație moscovit-bolșevică privitoare la limba vorbită în sfertul de Românie de dincolo de Prut, poate nu toată lumea a sesizat fondul problemei.

S-a cerut de către deputații Partidului Acțiune și Solidaritate/PAS-pro-UE și Pro-România – ca sintagma „limba moldovenească”, o invenție stalinistă, să fie înlocuită cu aceea de „limba română”, pentru că e limpede ca lumina zilei că în Basarabia se vorbește de pe vremea lui Bogdan I, întemeietorul Țării Moldovei dintre Carpați, Ceremuș, Nistru, Dunăre și Marea Neagră și până în zilele noastre, dulcea și sfânta limbă a lui Mihai Eminescu și Sadoveanu.

Și cu toată opoziția violentă a deputaților Blocului Comuniștilor și Socialiștilor și a ălora din Șor, cererea a trecut și, ca atare, în Constituția Republicii Moldova limba română își va ocupa locul de onoare. Și, hodoronc-tronc, în aparență, Kremlinul lui Putin s-a făcut foc și pară, iar cei în necunoștință de cauză - mai corect, a problemei -, s-au întrebat/se întreabă de ce?

În această chestiune, naivitatea ar fi o capcană. Căci, este bine a se ști că Moscova – indiferent că a fost bolșevică, și că, acum, e capitalist putinistă, dar cu ticuri dictatorial staliniste – nu va renunța, nici dacă e să se năruiască Kremlinul, la ce a fost imperiul țaristo-sovietic, dorindu-și cu criminală ardoare să-și recucerească vechile prăzi în pământurile altora.

Or, Republica Moldova/Basarabia, șantajată de trei decenii de după năruirea URSS, cu Transnistria – așa-zisa Republică Moldovenească Nistreană -, pe care țarul Putin o consideră teritoriu al Federației Ruse, este pe trend geopolitic, așa minusculă statal geografic cum este, de o importanță geostrategică uriașă, readusă, fie și cu de-a sila în sfera de influență a Moscovei, constituind un „cap de pod” spre UE/NATO și o reinstalare a „imperiului răului” la Gurile Dunării.

(va urma)

 

 

George Coandă