06.04.2021 00:18

Mircea Coșea (II) – Tot acest fast cu fondurile comunitare ne duce la ideea că România, în realitate, nu are niciun fel de capacitate internă de a se redresa

Mircea Coșea (II) – Tot acest fast cu fondurile comunitare ne duce la ideea că România, în realitate, nu are niciun fel de capacitate internă de a se redresa
Galerie foto

Ioan Cezar Corâci: [Să vedem dacă acest „nu le mai facem” este urmarea unei politici bine gândite de distrugere a industriei românești sau dacă este la mijloc o prostie de guvernare]. Efectul negativ e același… Mircea Coșa: Exact. Dar câteodată ai nevoie să cunoști și cauzele. Vedeți ceea ce se întâmplă acum este o chestiune care ar trebui să ne îngrijoreze. Tot acest fast, acest spectacol de lumină și sunete în legătură cu fondurile comunitare, faptul că ni se tot anunță că ele sunt miracolul, ne duce la ideea că România, în realitate, nu are niciun fel de capacitate internă de a se redresa. Stăm la mâna acestor fonduri care, așa cum am spus, nu sunt atât de miraculoase pe cât par și, în lipsa sau în incapacitatea lor de a mișca ceva, ne vom împrumuta în viitor și mai mult. Și România intră într-o perioadă în care tot ceea ce facem și consumăm este pe bază de împrumut. Se vorbește despre investiții. Vom face investiții, vom face investiții, este un laitmotiv, dar trebuie să spunem foarte clar că investițiile au un efect negativ enorm de mare astăzi, acum, în România. Pentru că investițiile în România înseamnă import 100% de capital de producție. Nu mai fabricăm bitum, deci va trebui să importăm pentru autostrăzi, nu mai fabricăm fier beton, nu mai fabricăm sticlă de construcții, ceramică și altele… Deci dacă vrem să dezvoltăm construcțiile, va fi un import foarte mare. Dacă vrem să facem autostrăzi, va fi un import foarte mare. Sigur că, în timp, probabil că lucrurile se vor rearanja, pentru că investițiile aduc beneficiu, dar pe termen scurt și mediu situația în România nu e deloc roză.

I.C.C.: Fondurile europene presupun cofinanțare, printre altele. Or, din câte știu, pe bază de împrumuturi nu prea… E între regulile Uniunii Europene…

M.C.: Sigur că da, și asta e o mare problemă.

I.C.C.: Adică voi avea neîncrederea inclusiv a comunităților locale care e din ce în ce mai mare, în absorbția de fonduri europene, datorită a ”n” scandaluri, a ”n” reguli, unele impuse numai de noi, care nu existau la nivelul Comisiei Europene. Nici eu, personal, nu înțeleg acest entuziasm al guvernului pentru ideea de fonduri europene pe care, din câte știu eu, întreprinzătorii nu prea îl împărtășesc.

M.C.: Pe de o parte. Pe de altă parte, trebuie și să demitizăm aceste fonduri europene. Deocamdată discutăm despre 30 de miliarde. În realitate sunt 17 miliarde nerambursabili, restul sunt împrumuturi. Împrumut cu o dobândă mai mică, e adevărat, dar tot împrumut este. Deci oricum am lua lucrurile deocamdată e foarte greu să ne gândim la o relansare așa cum o dorește guvernul, în formă de V, așa ca un avion cu reacție, să decolăm dintr-o dată… Nu! Va fi greu și de abia de acum începe o perioadă grea, pentru că veniturile populației nu mai sunt la nivelul la care au fost. Pensiile, salariile nu mai fac față unor creșteri importante de prețuri, scade consumul, iar ideea asta care nu e bine înțeleasă, de către unii, și anume că prin consum nu faci creștere economică e falsă, deoarece consumul trebuie să pună în mișcare economia.

I.C.C.: E o pârghie folosită în multe țări și, cel puțin pe termen scurt…

M.C.: Sigur, cu condiția să ai o cât mai importantă ofertă internă.

I.C.C.: Evident, evident, să nu fie bazat numai pe import.

M.C.: Însă, totuși, revenind la această idee de… în fond 30 de miliarde, ok, chiar dacă împrumut, dar asta înseamnă proiecte… Nu știu, planul ăla de reziliență dvs. vă spune ceva?

I.C.C.: Păi nu-mi spune mare lucru pentru că nu este nici finalizat, nici public. Sunt niște discuții generale în legătură cu el pe care le-am auzit din niște ieșiri publice ale decidenților noștri, după întâlnirea de la Cotroceni a guvernului cu dl. președinte.

M.C.: Acest plan trebuie spus că a fost respins prima oară de Uniunea Europeană pentru că nu avea în vedere cele șase direcții prioritare. Acum se lucrează intens, asta știu precis, dare-ar Domnu să se lucreze și bine, pentru că până pe 30 aprilie planul trebuie să fie trimis la Bruxelles.

I.C.C.: Planul nu ar trebui să fie baza următoarelor proiecte finanțate cu cele 30 de miliarde sau măcar direcțiile…

M.C.: Sigur că da

I.C.C.: … trebuie să fie prinse în acest plan. Pentru că…

M.C.: O să fie un fel de schemă strategică..

I.C.C.: Deoarece Comisia Europeană se va uita dacă sunt coerente și consecvente. M.C.: O, da, sigur. Acest plan trebuie să treacă și prin Parlament, chiar dacă Guvernul nu dorește, dar asta este indicația UE, deci până la 30 aprilie, după aia trebuie să fie negociat la Bruxelles și numai după asta o să vedem cât mai rămâne valabil din el.

I.C.C.: Și ce poate fi finanțat, pentru că ideea de 30 de miliarde e o cifră teoretică, care dacă nu va fi acoperită de proiecte, nu vom reuși să absorbim acești bani.

M.C.: Da.

I.C.C.: Mi-am pus de multe ori întrebarea, domnule profesor, cum se face că țări ca Polonia au reușit să absoarbă integral fondurile comunitare?…

M.C.: Aceasta e o discuție pe care vă sugerez să o aveți în ziarul dvs. în mai multe seriale. Pentru că este extraordinar ce a făcut Polonia! Polonia este campioana acestui secol din punctul de vedere al dezvoltării, a făcut niște lucruri extraordinare și trebuie să le prezentăm…eu am tot scris pe ideea asta și am publicat pe ici pe colo… Deci trebuie ca lumea să știe ce au făcut alții și ce am putea să facem și noi…

I.C.C.: Pentru că dacă tot copiem experiențe din UE, hai să le copiem pe cele pozitive…

M.C.: Este un miracol ce s-a întâmplat în Polonia, cum au reușit să avanseze într-un ritm extraordinar, să devină o putere economică și asta sigur cu aceleași mijloace pe care teoretic le-am fi avut și noi, adică fonduri europene și efortul intern. La noi efortul intern a fost mai mic, sau a fost chiar obstrucționat atunci când a încercat să fie. Tocmai discutam despre faptul că acest efort pe care patronatul român îl face prin întreprinderile mici și mijlocii nu este deloc sprijinit de Guvern. Doar în teorie, fel de fel de programe, dar toată lumea știe că aceste programe nu au funcționat sau au funcționat extrem de modest.