Localitatea Snagov este de notorietate când vorbim despre integrarea europeană a României. Dacă știm să o încadrăm corect, este mai reprezentativă decât localități precum Schengen sau Visegrad. Despre ce este vorba însă? Eram în anul de grație 1995. Europa începea să își contureze personalitatea prin lansarea Tratatului de la Maastricht în anul 1993.

România însă bâjbâia european, iar anul electoral 1996 părea foarte complex, cu alegeri locale, parlamentare și pezidenţiale. Declarațiile politice ale momentului erau confuze, iar cetățeanul român nu înțelegea de ce nu se întâmplă nimic. Nu eram în Uniunea Europeană, aveam încă vize aspre pentru a călători în Vest, păream o țară hărăzită izolării. 

A venit însă acel moment de responsabilitate, în care toate forțele politice au ajuns să semneze Declarația de la Snagov pe 21 iunie 1995. S-a spus răspicat că aderarea României la Uniunea Europeană constituie pentru societatea românească un obiectiv strategic fundamental. Recitind cartea publicată atunci de către Academia România „De la Essen la Cannes – Itinerariul Strategiei Românești de Integrare Europeană”, e interesat să identificăm câțiva din liderii politici ai momentului pentru a înțelege complexitatea unei astfel de declarații. Chiar și președinții unor partide complicate, precum Corneliu Vadim Tudor (PRM), Gheorghe Funar (PUNR) sau Ilie Verdeț (Partidul Socialist al Muncii) au înțeles importanţa momentului, alăturându-se semnatarilor.

Mesajul de la Snagov a fost mai mult decât o declarație, a descătușat practic parcursul european al României. Solicitarea trimisă de România către Uniunea Europeană prin care îşi prezenta candidatura de a deveni membră a comunităţii, însoţită de Declaraţia de la Snagov, a reprezentat un pas uriaş pe drumul aderării la UE.

Acest editorial vine într-un context european încurcat, paradoxal, poate chiar mai complicat decât cel al anului 1995. Desigur, e factual, Uniunea Europeană are mai mare teritoriul acum, sunt multe țări membre si avem competențe legislative solide pentru a gestiona spațiul Europei unite. La nivel românesc, suntem de mai bine de 16 ani în Uniune, dar parcă încă ne mai jenează discuțiile din interiorul sistemului. Spectrul partidelor anti-europene, anti-sistem, anti-tot se răsfrânge enorm asupra echişierului politic, dar și în discuțiile de zi cu zi.

Avem acum o singură șansă, și nu se poate cu jumătate de măsură. Trebuie să continuăm integrarea europeană, împreună cu colegii noștri! A blama Uniunea Europeană este o nebunie, e ca și cum ai critica realitățile pieței. E nevoie rapidă, anul acesta cu siguranță, de o discuție strategică, dar fără populism sau stereotipuri, dacă ținem la țara aceasta. Iar responsabilitatea nu se află în mâna cetățenilor, ci în cea a conducătorilor. Avem nevoie de un nou mesaj, numiți-o Declarația de la Snagov 2, care să ne ghideze societal și care să dea un semnal Europei că suntem responsabili și europeni.