Evanghelia de ast�zi cuprinde o biruin�� covâr�itoare a lui Hristos asupra firii. Era dup� sl�vita minune a înmul�irii pâinilor, când Domnul a hr�nit cinci mii de b�rba�i �i, pe lâng� ei, femeile �i copiii, cu cinci pâini �i doi pe�ti, mai r�mânând înc� dou�sprezece co�uri de f�râmituri. De pe atunci Domnul a str�v�zut ce va fi �i a preg�tit  pas cu pas o minune nou�, la care ucenicii nici nu visau. Întristat de neputin�a oamenilor, dar �i a Apostolilor de a în�elege, Iisus renun�a uneori s� s�vâr�easc� minuni (Matei 13, 58). Întâmplându-se �i acum întocmai, Iisus �i-a silit pe cei doisprezece s� urce în corabie �i s� treac� înaintea Lui, pe ��rmul cel�lalt al M�rii Tiberiadei, pân� ce El va da drumul mul�imilor. „��rmul cel�lalt”, numit a�a doar de c�tre Sfântul Evanghelist Matei (14, 22), se refer� la Capernaum care − dup� cum �tim − era numit „patria Sa” (Luca 4, 23). Iisus i-a trimis înainte pe Apostoli ca s� mediteze la minunea înmul�irii pâinilor, mai ales c� purtau cu ei �i co�urile cu miridele r�mase, prilej de medita�ie.

�i dup� ce i-a slobozit, El s-a suit singur în munte ca s� Se roage, r�mânând pân� târziu în noapte. Nu era pentru prima dat� când se retr�gea, ci Iisus adesea z�bovea în orele t�cute ale nop�ii (Matei 26, 36; Luca 6, 12) împreun� cu Dumnezeu-Tat�l �i cu Dumnezeu-Duhul Sfânt. De aici �i frumuse�ea slujbelor m�n�stire�ti de noapte.

Exege�ii presupun c� Iisus, în ruga Sa, I-a mul�umit lui Dumnezeu-Tat�l pentru minunea înmul�irii pâinilor s�vâr�it� în timpul zilei �i I-a cerut ca Euharistia, pe care o prefigura înmul�irea pâinilor, s� devin�, în Biserica Sa, izvor de via�� ve�nic�. Între timp, corabia a ajuns cam la 30 de stadii (Ioan 6, 19). Un stadiu avea aproximativ 185 m. Deci, corabia parcursese peste 5,5 km din cei aproape 9 km cât m�sura în l��ime Lacul sau Marea Ghenizaretului. Pe timp bun, lacul putea fi str�b�tut în 2−3 ore. Dar nu acela�i lucru se întâmpla �i pe timp de noapte ori furtun�. A�a c�, dup� o noapte întreag� de mers, înc� le mai r�m�sese mult pân� la ��rm. �i pentru c� se pornise �i o furtun�, ei aveau de înfruntat în plus valurile m�rii.

Speria�i, Apostolii încercau s� �in� cor�bioara sub control, dar nu prea reu�eau, pentru c� „vântul era împotriv�” (Matei 14, 24). Li se mai întâmplase �i alt� dat�, chiar cu Iisus în corabie (Matei 8, 24-27). Sfântul Evanghelist Matei ne spune c� Apostolii, însp�imânta�i, au strigat: „Doamne, mântuie�te-ne, c� pierim.” (8, 25). Furtuna declan�at�, mai ales noaptea, constituia una din cele mai dificile calamit��i cu care se confruntau în acele vremuri cor�bierii �i care puneau la încercare priceperea navigatorilor.

Marea, – crea�ie a lui Dumnezeu (Facerea 1, 10) –, aceast� hierofanie, spune profetul, i se supune doar lui Dumnezeu (Ieremia 31, 35), singurul care poate s� o �i sece (Ie�irea 14, 15). De multe ori, marea se împotrive�te chiar �i celor ce cred în Dumnezeu (Iezechiel 26, 19).

Când Iisus a venit la ei, mergând pe valuri (Matei 14, 25), ca Cel Care a creat marea, corabia se afla în mijlocul valurilor; parc� se în�epenise acolo. Hristos i-a v�zut cum se chinuiau, vâslind din r�sputeri (Marcu 6, 48). Era la a patra straj�, adic� spre diminea��, �i se aflau abia la mijlocul m�rii. Împ�r�irea nop�ii în patru str�ji era preluat� de la romani. Evreii �i-au însu�it împ�r�irea aceasta înc� din timpul lui Pompei (64–63 î.Hr.). Fiecare straj� �inea câte 3 ore �i num�ratul lor începea la �ase seara �i se termina la �ase diminea�a.

Apostolii se confruntau cu iminen�a unui naufragiu. Doar Dumnezeu este Cel Care poate porni sau poate potoli furtunile (Matei 8, 23-27). De�i i-a v�zut în primejdie, Iisus „a vrut s� treac� pe lâng� ei” (Marcu 6, 48). Ca s� fii ucenicul lui Hristos trebuie s� te str�duie�ti s� în�elegi taina încerc�rilor, c�ci acestea te înt�resc în credin��. Sfântul Isaac Sirul, într-una din rug�ciunile sale, spune: „Dac� încerc�rile ne apropie de Tine, Doamne, atunci − în iubirea Ta − d�-ne cât mai multe ca s� fim cât mai aproape de Tine!”. Iar Sfântul Apostol Pavel spune în Epistola c�tre Evrei: „Pe cine îl iube�te Domnul, îl ceart�” (Evrei 12, 6).

V�zându-L, Apostolii s-au însp�imântat �i, neputând st�pâni frica, amplificat� �i de oboseal�, au strigat îngrozi�i: „N�luc� este!” (Matei 14, 26). O stare de groaz� specific� marinarilor. Nu exist� marinar care s� nu fi sim�it duritatea luptei cu valurile �i chiar cu mon�trii cei din ap�, locuitorii s�i, cum spune Dreptul Iov (7, 6). Îns�, tulburarea lor a fost înl�turat� de El, Care din mijlocul valurilor le-a spus: „Îndr�zni�i, Eu sunt; nu v� teme�i!” (Matei 14, 27). Aici, Iisus Se define�te ca adev�ratul Dumnezeu: „Eu sunt” (Matei 14, 27), precum Îi spusese odinioar� lui Moise: „Eu sunt Cel ce sunt” (Ie�irea 3, 14).

Iat� cum pe mare  din rânduial� dumnezeiasc�  se descoper� �i Apostolilor  taina de demult a lui Dumnezeu: comuniunea dintre om �i firea înconjur�toare, întru Hristos. Entuziasmat, Petru a zis: „Doamne, dac� e�ti Tu, porunce�te s� vin la Tine pe ap�”. Din p�cate, entuziasmul lui a fost umbrit de pu�in� îndoial�: „dac� e�ti Tu”. Iar Iisus i-a zis: „Vino!” (Matei 14, 28). Pe Marea Tiberiadei  ca �i la crea�ie se eviden�iaz� acea rela�ie sinergetic� dintre cei doi: Dumnezeu �i omul. Auzind chemarea, Petru, s-a coborât din corabie, a mers pe ap� �i s-a îndreptat c�tre Iisus. Se ref�cea o leg�tur� ontologic�. Îns� �i de aceast� dat� se arat� sl�biciunea omului, pentru c� Petru, luându-�i privirea de la Hristos, înfrico�at de furtun�, de valuri, de întuneric, a început s� se scufunde. Îndoiala spore�te frica, spun P�rin�ii Bisericii! �i, cuprins de disperare, a strigat: „Doamne, scap�-m�!” (Matei 14, 30). Sfin�ii P�rin�i spun c� pomenirea numelui lui Iisus împr�tie toate vr�jile gândurilor, le arde pe toate, c�ci în nimic altceva nu se afl� mântuirea, decât în El.

Interesant este �i faptul c�, atât timp cât privirea lui Petru a fost a�intit� asupra lui Hristos, acesta a c�lcat pe valuri. Îns�, când nu s-a mai uitat la �int�, sl�bindu-i-se credin�a cu care a cutezat s� porneasc� împotriva valurilor, a început s� se afunde. El, pescarul de profesie, a început s� se scufunde. Cum adic�, un pescar, care era �i un înot�tor prin excelen��, s� se înece?! Atunci, Iisus, întinzând îndat� mâna, l-a apucat �i a zis: „Pu�in credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?” (Matei 14, 31). Îndat� l-a ajutat! Nu violen�a furtunii l-a biruit pe Petru, ci pu�ina lui credin��. A�a se întâmpl� cu cei care nu-L au ca �int� permanent� pe Hristos. Atunci au în�eles Apostolii marea lec�ie pe care Dumnezeu le-a dat-o! T�ria credin�ei este una dintre condi�iile oric�rei izbânzi, pe când cea mai neînsemnat� �ov�ire te poate arunca în situa�ii limit�. Se pare c�, de aceast� dat�, Apostolii au în�eles acest adev�r. Spune referatul c� I S-au închinat Lui, zicând: „Cu adev�rat Tu e�ti Fiul lui Dumnezeu” (Matei 14, 33). Încerc�rile fac parte din pedagogia lui Dumnezeu: „Certarea Ta m-a îndreptat pân� în sfâr�it �i certarea Ta îns�i m� va înv��a” (Psalmii 17, 39). Iar Sfântul Apostol Iacov, în Epistola sa, scrie: „Fericit este b�rbatul care rabd� ispita, c�ci, l�murit f�cându-se, va lua cununa vie�ii, pe care a f�g�duit-o Dumnezeu celor care îl iubesc pe El” (Iacov 1, 12). M�re�ia minunii le-a înt�rit credin�a, încât to�i într-un glas au m�rturisit cu toat� convingerea  „c� El este Fiul lui Dumnezeu” (Matei 14, 33). Iat� cum minunea  ca de altfel �i celelalte la care au fost martori i-a convins. De aceea, reveren�ios, I s-au închinat. �i dup� urcarea lui Hristos în corabie, distan�a de la mijlocul m�rii pân� la ��rm a fost parcurs� f�r� întârziere (Ioan 6, 21). �i au trecut marea, venind îndat� în p�mântul Ghenizaretului, la Capernaum (Ioan 6, 17), la ��rmul la care mergeau (Ioan 6, 21).Mesajul Evangheliei este acela c�, atât timp cât privim la �inta  Hristos, c�lc�m f�r� ezitare, biruitori, peste valurile vie�ii �i tenebrele acestei lumi. Îns� atunci când renun��m s� mai privim spre �int�, ne cufund�m. Chemarea continu� a numelui lui Hristos este aceea care ne des�vâr�e�te credin�a. Or, minunea a vrut s� arate rolul pe care îl are credin�a în via�a fiec�ruia!

Pr Mih�ilescu Ovidiu – Parohia Braniștea