* Zilele trecute, un grup de montaniarzi dâmbovițeni a plecat prin Oltenia de sub munte, pentru a putea ataca un obiectiv greu, dar dorit de toți cei care iubesc muntele: parcurgerea crestei masivului Parâng

Zilele trecute, un grup de montaniarzi dâmbovițeni a plecat prin Oltenia de sub munte, pentru a putea ataca un obiectiv greu, dar dorit de toți cei care iubesc muntele: parcurgerea crestei masivului Parâng! Prima zi a fost alocată apropierii de obiectiv, prilej cu care au fost vizitate Muzeul Trovanților de la Costești-Vâlcea, Mănăstirea Hurezi, Mănăstirea și Cheile Bistriței vâlcene (mai există una în Moldova!), Piramidele de la Slătioara (monument geologic special, gen Râpa Roșie) și Pădurea colorată de la Bumbești-Pițic. La ceas de seară, cazarea a fost rezervată în zona stațiunii Rânca.

La mare altitudine

După o trezire matinală, startul în tura montană a fost dat la ora 8.00, prin adoptarea unei stratageme speciale: atacarea crestei de la ambele capete, astfel încât grupele să se întâlnească pe creastă și să schimbe cheile de la autoturismele lăsate în așteptare. Grupa „mai slabă” a plecat de la altitudine mai mare, vreo 2050 m, de sub Pasul Urdele (2145 m), cel mai înalt pas din țară. A urmat un mers sinusoidal, pe verticală, cu urcări și coborâri de vârfuri. Iată o înșiruire sintetică a lor: vârful Iezer (2149 m)-șaua Iezer (2090 m)-(sub) vf. Mohoru (2337 m)-șaua Mohoru (2165 m)-(sub) vf. Pleșcoaia (2250 m)-șaua Pleșcoaia (2229 m)-vf. Setea Mare (2365 m)-vf. Setea Mică (2278 m)-șaua Piatra tăiată (2225 m)-șaua Ghereșu (2100 m)-(sub) vf. Leșu (2366 m)-șaua Leșu (2310 m)-(sub) vf. Păclișa (2225 m)-vf. Gruiu (2358 m)-șaua Gruiu (2325 m)-vârful Parângul Mare (2519 m).

Deasupra... căldărilor glaciare

Vremea a fost excepțională, soare puternic, vânt slab, nori puțini. Mersul pe creastă ne-a permis să vedem, „la picioarele noastre”, uriașe căldări glaciare, cu frumoase lacuri în culori ireale, înconjurate de mari aglomerări de morene și de pâlcuri de jnepeni. Sub vârful Gruiu am întâlnit echipa tare, am luat masa împreună, am schimbat impresii de traseu și, desigur, cheile de la mașini. După vreo 7 ore de mers, am ajuns pe al patrulea vârf al României, la 2519 m. Am făcut multe fotografii cu tricolorul (normal, era Ziua Drapelului!), am băut o bere simbolică și am plecat din nou la drum. Mai era un segment consistent: șaua Tecanu (2410 m)-(sub) vf. Gemănarea (2437 m)-șaua Gemănarea (2378 m)-vf. Stoienița (2421 m)-șaua Stoienița (2360 m)-vf. Cârja (2405 m)-refugiul Cârja (2231 m)-șaua Caprelor (2195 m)-(sub) vf. Scurtu (2203 m)-șaua Scurtu (2125 m)-șaua Izvorul (2050 m). Fiind obosiți,  am renunțat la Parângul Mic (2074 m) și am coborât direct la Telescaunul Parâng (1680 m).

O tură frumoasă, o ascensiune inedită

Pe ultimii 2-3 kilometri am fost însoțiți de doi prieteni din Nucet, care ne-au adus apă (eram tare deshidratați, ei erau prin zonă, la ceva rude). Practic, după aproximativ 13 ore de mers, am parcurs cam 24 de kilometri, urcând (cumulat) peste 1500 m și coborând (tot cumulat) peste 1800 m. Apusul de soare și imaginea de noapte, cu salbe de lumini, a depresiunii Petroșani au recompensat, pe ultima sută, efortul nostru. Un somn scurt, dar profund, ne-a refăcut forțele, iar a doua zi am vizitat frumoasa Peșteră a Bolii și ineditele Chei ale Băniței. O tură frumoasă, o ascensiune inedită, o etapă de antrenament pentru viitoarele trasee interne sau externe. În septembrie, înainte de Zilele Cetății, „dinozaurii” dâmbovițeni își propun a duce simbolurile Târgoviștei pe cel mai înalt vârf al Portugaliei, în cadrul programului TOP 27!