Acum vreo 15 ani l-am întrebat pe un spaniol care a fost cheia, iar mesajul a fost de o simplicitate alarmantă. "Am început să ne organizăm, să identificăm proiectele strategice în special de infrastructură și să gândim ca un stat membru. Am avut o abordare axată pe dezvoltare, în care am alocat buget național consistent unde era necesară complementaritate la fondurile europene".

Când vorbim de UE avem doi piloni fundamentali, cel al fondurilor europene, dar și cel - în special - al politicilor europene. Deși nu pare spectaculors, în fond legislația și regulile sunt tehnice, aici o țară demonstrează maturitatea. Voință politică este importantă, dar expertiza tehnică devine crucială.

România are o prioritate în a avea mai mulți experți în Ministerul Fondurilor Europene și acest lucru este bun. La paritate însă, la fiecare expert de fonduri, României îi trebuie un expert pe politicile sectoriale. Da, sute de experți...

Programul de Euroconsilieri, lansar în 2002, a fost mănușa de expertiză pentru a duce practice România în UE. S-a bazat pe promoțiile care au început studiile europene la Cluj sau București. Ne amintim că prima Facultate de Studii Europene din România a fost lansată la Cluj în 1995.

Președinția românească a UE din 2019 ne-a arătat ce important este să ai resursa adaptată pentru a juca la vârf în multilaterala europeană, dar și să fim organizați pe măsură. E imperativ să clădim țesutul instituțional de expertiză. Vestea bună, că trebuie și un vector de comunicare materialist, prin expertiză europeană vom avea mai bun mecanism de absorbție a fondurilor europene.

Apropo, noi că români trebuie să lansăm procedurile de a deveni mai eficienți la nivel european. În naivitatea noastră, chiar credeți că alte țări europene vor avea interesul să ne formeze și să ne propulseze în topul influenței europene?