Cu rugăciune și cu pocăință, străbatem marele Post premergător Patimilor Domnului, pe care Biserica l-a rânduit drept timp de pregătire pentru întâmpinarea Sfintei Sale Învieri.

În această duminică, s-au citit din Sfânta Evanghelie, două fragmente din activitatea Mântuitorului Hristos. Prima relatează minunea vindecării slăbănogului din Capernaum. A doua cuprinde învățătura despre Păstorul cel Bun, care este Domnul Iisus, alături de care și prin care ne putem mântui sufletul. Duminica de astăzi ni-l aduce în lumină pe un mare părinte al bisericii creștine, Sfântul Grigorie Palama (+ 1362) care prin viața și activitatea sa, ne-a lăsat o moștenire demnă de apreciat și urmat.

Orice duminică sau sărbătoare, nu reprezintă doar o aducere aminte a unor învățături sau fapte, ci ele transmit un mesaj important pentru viața noastră legată de Dumnezeu și de semeni. În cazul de față suntem îndemnați să practicăm două virtuți de mare folos. În primul rând, să fim atenți la ceea ce se întâmplă în jurul nostru, auzind când cineva ne adresează o rugăminte și văzând problemele și necazurile semenilor noștri. În al doilea rând să avem o atitudine plină de bună voință, de prietenie față de cel ce are nevoie, trecând la fapte.

Zăbovirea asupra celor două virtuți, care în termeni noi se numesc receptivitate și solicitudine, este demonstrată de modul în care cei patru bărbați l-au adus pe prietenul lor, bolnav de paralizie, la Mântuitorul, spre vindecare. Ei s-au dovedit receptivi la suferința confratelui lor, dar au și trecut la fapte prin felul în care l-au ajutat efectiv. Este o bună lecție pentru noi. Căci nu este suficient să avem credință, să mergem la biserică, să postim și din când în când să facem o faptă bună, ci trebuie să auzim, să vedem și să fim săritori în ajutorarea celor ce au nevoie. Astfel, mustrarea Sfântului Apostol Iacov - ,,ce folos, frații mei, dacă cineva zice că are credință, dar nu are fapte; credința fără fapte, moartă este”, ni se potrivește.

Avem un exeplu concludent și în viața și activitatea Sfântului Grigorie Palama. În prima parte a vieții, a fost ascultător, smerit și blând, practicând rugăciunea fără oprire, numită isihasm, după modelul mentorului său de la Mânăstirea Vatoped - Nicodim, arătând receptivitate față de cele duhovnicești în a doua parte a vieții, ajungând pentru meritele sale episcop de Tesalonic, când învățătura Bisericii a fost amenințată de idei și practici greșite, a trecut la fapte, având o atitudine fermă pentru apărarea dreptei credințe, renunțând la isihasm, suferind chiar și închisoare.

În împrejurări asemănătoare, să fim atenți la ce se întâmplă în jurul nostru, dar nu numai a face o constatare, ci a trece la fapte cu dragoste, răbdare, curaj și fermitate.

Pr. Gheorghe Cuza, Parohia Sf. Nicolae - Brănești II