La începutul anilor 80, alături de montaniarzii grupați în jurul Clubului de turism Chindia, a apărut un om solitar, un călător domol care nu căuta timpi și performanțe, ci, mai ales, lumini, umbre, unghiuri, culori pe care să le prindă și să le surprindă pe negativul peliculei foto. Era Viorel Nicolescu, născut pe plaiurile Pucioasei, dar ajuns cu serviciul și casa la Târgoviște, respectiv Priseaca. Grație lui, dar mai ales fotografiilor lui, am câștigat, la vremea respectivă, zeci de concursuri și premii foto și ne-am creat un renume la nivel național. Noi ne-am continuat peregrinările montane, iar el ne-a urmărit activitatea și ne-a urmat la ture mai ușoare, cu ochiul și aparatul său.

La sfârșitul lui martie nu am ajuns la aniversarea vârstei de 72 de ani, promițându-ne, unii la alții, o tură specială, precum cea din noiembrie din Bucegi. Din păcate, zilele acestea, a plecat spre ceruri pentru a ne urmări și a ne trimite imagini celeste.

Vei rămâne în sufletul nostru, ca un adevărat dinozaur al Chindiei. Drum bun, Om bun!